În armata rusă luptă mii de oameni cu diagnostic confirmat de infecție cu HIV și hepatită B și C. Jurnaliștii de la sibreal au discutat cu câțiva dintre ei și a aflat că modalitățile de infectare au fost foarte diverse – de la utilizarea independentă a seringilor pentru injectarea de droguri până la utilizarea repetată a seringilor pentru anestezie în spitale. După depistarea infecției, soldații bolnavi nu sunt lăsați la vatră și continuă să fie ținuți în unitățile militare sau pe front. Experții numesc situația cu hepatita și HIV în armata rusă „epidemie incontrolabilă”. Pe 31 decembrie 2024, în Federația Rusă trăiau 1 215 145 de ruși cu diagnostic de infecție cu HIV confirmat în laborator. Pe întreaga perioadă de observație, au fost înregistrate 534 778 de decese în rândul bolnavilor (30,6%). În 2024 au decedat 33 269 de pacienți. Indicatorul de infectare cu HIV a fost de 831,8 la 100 000 de locuitori ai Rusiei. În 2024, cele mai ridicate rate de incidență au fost înregistrate în regiunile Siberiei, Uralului și Volga. Astfel, primele cinci regiuni cu cea mai mare incidență a virusului imunodeficienței umane au fost conduse de regiunea Irkutsk, unde numărul de cazuri a fost de 73,24 la 100.000 de locuitori, iar în comparație cu valorile medii anuale, acesta a scăzut de 1,7 ori. Pe locul al doilea se află regiunea autonomă Chukotka (70,93 la 100.000 de locuitori), însă în această regiune se înregistrează o creștere a numărului de persoane infectate cu 47,6% față de valorile medii. Pe locul al treilea se află regiunea Krasnoarsk (70,88 la 100.000 de locuitori, o scădere de 33%). Pe locul patru se află regiunea Samara (68,8 la 100.000 de locuitori, o scădere de 24,3%). Topul este completat de regiunea Altai, unde incidența a fost de 67,64 la 100.000 de locuitori. Scăderea numărului de cazuri de infectare față de valorile medii anuale în regiune a fost de 15,5%. Experții numesc situația cu hepatita și HIV în armata rusă „epidemie incontrolabilă”. Jurnalista și bloggerița rusă pro-guvernamentală și pro-război Anastasia Kashevarova a declarat, în special, că în armata rusă „acum este pur și simplu o epidemie de hepatită C”: „Problema este că, atunci când la începutul operațiunii speciale s-au făcut calcule greșite, armata a suferit pierderi, iar apoi mobilizarea a fost totuși parțială, au început să recruteze soldați din închisori, inclusiv cu hepatită și HIV. Iar acum recrutează numai astfel de oameni... Nu te scot din armată dacă ai hepatită – continui să lupți. Faci analize, apoi le repeți – peste șase luni. În același timp, în armată nu există niciun tratament pentru hepatită. Nimeni nu înregistrează pe nimeni. În armată nu se acordă terapie nici pentru HIV. Hepatita, HIV, tuberculoza – asta este acum armata. Și toate acestea se răspândesc în regiunile de front, iar mai departe vor ajunge în interiorul Rusiei. În al patrulea trimestru al anului 2023, numărul cazurilor de HIV înregistrate în rândul militarilor a crescut de 20 de ori față de indicatorii dinainte de război (nu există încă date pentru 2024). Acest lucru este raportat de „Verstka”, cu referire la un articol științific din „Revista medicală militară”. Până în toamna anului 2022, creșterea a fost de 5%. La sfârșitul anului 2022, indicatorul a crescut cu 13%. La începutul anului 2023, s-a înregistrat un vârf al creșterii cazurilor înregistrate de îmbolnăvire – cu peste 40%. Până la sfârșitul anului 2023, HIV a fost detectat în rândul militarilor de aproximativ 20 de ori mai des decât înainte de război, notează jurnaliștii. Autorii articolului nu prezintă valorile absolute ale incidenței HIV în rândul militarilor, dar dezvăluie dinamica creșterii. Dacă luăm ca unitate numărul de cazuri noi de HIV depistate în armată în primul trimestru al anului 2022, până în toamna anului 2022 numărul acestora a crescut de 5 ori, până la sfârșitul anului 2022 – de 13 ori, iar la începutul anului 2023 s-a înregistrat un vârf al creșterii cazurilor înregistrate – de peste 40 de ori. La sfârșitul anului 2023, HIV a fost depistat în rândul militarilor de aproximativ 20 de ori mai des decât înainte de război. Articolul menționează că, în 2023, majoritatea absolută a persoanelor diagnosticate cu HIV în rândul militarilor sunt contractanți (99,8% din numărul total al militarilor). Aproape toți dintre ei sunt soldați și marinari, restul fiind ofițeri, subofițeri și cadeți. Autorii articolului sunt îngrijorați că aceste cifre vor ajunge la cunoștința „agenților străini”, ceea ce ar putea afecta reputația Ministerului Apărării. „Având în vedere importanța socială ridicată a infecției cu HIV, sunt posibile pierderi de reputație pentru Ministerul Apărării al Rusiei în cazul difuzării informațiilor corespunzătoare de către organizații non-profit și (sau) agenți străini”, se arată în articol. Conform ordinului Ministerului Apărării, atât HIV, cât și hepatita C și B sunt considerate boli „în prezența cărora un cetățean nu poate fi înrolat în serviciul militar contractual în Forțele Armate ale Federației Ruse în perioada de mobilizare, în perioada de stare de război și în timp de război”. Cu toate acestea, persoanele cu HIV și hepatită C confirmate continuă să rămână în război. Așa s-a întâmplat, în special, cu un locuitor din regiunea Cheliabinsk, scrie 74.ru. În 2023, el a decis să semneze contractul. După șase luni de serviciu în trupele de asalt, militarul s-a trezit în spitalul din Lugansk. La început era inconștient, iar când și-a revenit, i s-a pus diagnosticul de „contuzie”. Avea răni ușoare de șrapnel la cap și pe corp. După ce i s-a recoltat sânge, s-a descoperit că pacientul era infectat cu HIV și cu două tipuri de hepatită – A și B. „Nu pot spune unde anume s-a infectat. Dar mi-a spus că acolo sunt bolnavi de toate acestea”, a povestit soția militarului. „Ei încercau să le aloce separat vasele, pentru a reduce contactul. Pentru că toți au răni și trebuie să se reducă riscul de infectare. Dar când mergeau la luptă, mergeau toți împreună. Nu se putea altfel”. În ciuda diagnosticelor puse, acest locuitor din Cheliabinsk s-a trezit din nou în război. „Data trecută a stat acolo șapte sau opt luni – și tot timpul pe „front”. Dar atunci nu avea acest diagnostic, avea putere, putea să alerge și așa mai departe. Acum are tot timpul febră și nu știu unde vor să-l trimită. Nu se poate exclude posibilitatea ca acum să-i adune pe toți cei cu diagnostice și să-i trimită pe „front”, spune soția militarului. Între timp, militarii ruși infectați cu HIV, care au acceptat să discute cu redacția, povestesc că comanda unității i-a amenințat cu „resetarea” pentru interviurile acordate mass-media în care au dat detalii despre infectare. – Dacă ar fi fost o boală „normală”, aș fi dezvăluit numele meu. Nu mă vor concedia, deși legea le impune să o facă în cazul unei astfel de infectări. Publicitatea ar fi ajutat. Nu, nu mi-e teamă de reputația stricată, mi-e teamă de „anulare”. Pentru că am fost amenințat când am început să scriu declarații la procuratura militară și rudele mele au început să scrie pe rețelele sociale”, spune sergentul Igor (numele a fost schimbat la cererea sa), mobilizat în 2022 din regiunea centrală a Rusiei. Nu am niciun motiv să mă tem de publicitate din cauza reputației – nu sunt drogat, nu am plătit prostituate și nu sunt un c***. Sunt sigur că m-am infectat în spitalul de campanie, unde am fost dus după ce am fost rănit lângă Bahmut. Eram inconștient și mi-au făcut operația fără anestezie, după cum mi-au spus ulterior asistentele medicale. Dar apoi mi-au administrat anestezic. Și au injectat mai mulți soldați simultan cu aceeași seringă – cred că m-am infectat fie astfel, fie în timpul operației. Acolo e o dezordine totală, nu există sterilitate – corturile și paturile pliante sunt toate pe pământ. La întrebarea „Ce fel de seringă reutilizabilă este aceasta?”, asistenta m-a trimis pur și simplu. Mi-a spus: „Păi, cumpără-ne niște seringi și apoi adu-le aici! Aveți nevoie de 200 de seringi pe zi, de unde să le iau?” În mai puțin de o săptămână, Igor a fost transferat de la spitalul de campanie la un spital militar din regiunea Voronej. – Acolo era curat. Mi s-au administrat analgezice, nu au mai fost operații, doar recuperarea mâinii și a piciorului (Igor avea piciorul rupt și fragmente de os în mână și pe tot corpul). Analizele erau bune. După o lună, m-au dus la un sanatoriu și acolo mi-a apărut febra, care a ținut două săptămâni, era o stare ciudată. Mi-au făcut un test – rezultatul a fost negativ. Mi-au scăzut temperatura, dar când au repetat testul, au confirmat că există, spune Igor. Am fost șocat, la început nu am spus nimănui, nici măcar soției. Apoi am mărturisit, am spus cum erau condițiile acolo [în spitalul de campanie]. Soția a insistat să cer pedepsirea lor, ea însăși a scris la procuratură. Atunci m-au chemat înapoi în unitate înainte de termen. Mi-au făcut VVC, dar refuză să mă demobilizeze, doar întârzie transferul documentelor. Am fost câteva luni fără tratament, acum măcar am terapie [antiretrovirală]. Mă amenință că, dacă încep din nou să fac scandal, îmi vor retrage terapia și mă vor trimite înapoi pe front. Iar acolo fie mă vor arunca în atac, fie mă vor elimina. Alexei (numele a fost schimbat), un soldat cu contract, grav rănit dintr-o altă unitate, spune că în unitate „cel puțin jumătate dintre soldați sunt infectați cu HIV și hepatită”. „Aici sunt o mulțime de oameni cu hepatită C și HIV. Unii sunt dependenți de droguri și spun că s-au infectat încă din timpul vieții civile sau chiar în închisoare, de unde au ieșit direct pe „serviciul militar”. Unii au folosit pe front aceeași seringă cu un coleg infectat pentru a-și administra un analgezic din grupa morfinelor (morfină – primul medicament din grupa analgezicelor narcotice puternice), iar acesta nici nu știa [că este infectat]. Acolo este deficit de toate – și de analgezice, și de seringi. Ni se spune că motivul este prostituția, drogurile și analgezicele. Dar, de fapt, este deficit de toate – și de seringi de unică folosință, și de instrumente sterile (în spitale). La punctul de colectare, situația era următoarea: practic, unul din doi era infectat cu hepatită sau HIV. Un coleg din compania mea a recunoscut că, atunci când a plecat în misiune, era cu siguranță sănătos, fără HIV, pentru că avea un astfel de loc de muncă – în fiecare lună erau testați pentru tot ce se putea. După câteva luni, a fost rănit grav, în urma căreia a rămas fără mâna stângă – a fost operat, a plecat acasă pentru tratament – acolo i s-a descoperit HIV. El este convins că asta s-a întâmplat din cauza faptului că „lucrau cu astfel de instrumente”, adică nesterile. I-au cusut mâna în cabinetul medical chiar în zona „SVO”. Acolo se opera non-stop, fără somn, în viteză – dacă există vreo întârziere cu livrarea seringilor și medicamentelor, nu se așteaptă. Dacă pui întrebări despre sterilitate, ți se răspunde că altfel nu s-ar putea salva „atâtea vieți”. Adică se alege viața, chiar și cu infectarea. Decât moartea. Potrivit interlocutorilor, conform observațiilor lor, o mică parte dintre soldați se infectează prin contacte sexuale neprotejate. „Desigur, merg la prostituate. Și au relații cu localnice, își înșeală soțiile și iubitele, sunt și relații neconvenționale. Dar personal cunosc doar un singur caz de infectare în acest mod, spune Alexei. În general, soldații nu sunt atât de nebuni, în magazine se găsesc prezervative. Dar poate că pur și simplu nu recunosc, nu știu. Experții confirmă ipotezele militarilor, menționând că o astfel de creștere explozivă a infecțiilor este posibilă tocmai pe cale parenterală – prin sânge și componentele sale. – Dacă această creștere explozivă [de 20 de ori mai frecventă] este adevărată, atunci este vorba în mod clar de mecanisme de transmitere legate de sânge! O astfel de creștere explozivă nu poate fi explicată prin sex. Acest lucru se întâmplă numai în cazul utilizării în masă a instrumentelor medicale nesterile. De exemplu, o singură seringă pentru mai multe persoane! Așa se întâmplă în absența seringilor de unică folosință în rândul consumatorilor de droguri, explică expertul epidemiolog (nu menționăm numele la cererea sa). – Deși există puține studii științifice (inclusiv recenzate) care vizează direct militarii din „SVO”, materialele jurnalistice și analizele bazate pe date medicale militare sunt destul de solide. Acest lucru este valabil în special pentru HIV: acolo, creșterea numărului de cazuri depistate este într-adevăr multiplă. În ceea ce privește hepatita C, informațiile se bazează pe investigații jurnalistice și mărturii care indică existența unei probleme reale și ignorarea acesteia de către medicina militară. Acest lucru a fost descris în lucrările noastre privind utilizarea „hankei” (un opioid de fabricație proprie), dar nu a heroinei, deoarece la consumul de hankei se utilizează sânge în seringă pentru a reduce efectul toxic (tremurături). Toate celelalte probleme existente sunt secundare. Ce obținem în final – înseamnă că aprovizionarea cu „hanka” este larg răspândită și, poate, nu este întreruptă deloc din cauza stării soldaților de pe front. În același timp, expertul neagă deficitul de terapie pe front și în unitățile militare ca factor de risc crescut de infectare. – Lipsa tratamentului pentru hepatita C ca motiv al creșterii este de-a dreptul ridicolă! Lipsa tratamentului antiviral duce la creșterea numărului de surse de HIV. În același timp, în ceea ce privește raportul dintre infectarea cu HIV și hepatita C, infectarea cu hepatita C este de 5-10 ori mai mare în rândul populației de toxicomani, spune interlocutorul nostru. Experții chestionați, pe baza datelor statistice, numesc situația din armata rusă „epidemie”, pe care autoritățile nu sunt în măsură să o controleze. – Un articol din revista „Infecția cu HIV și imunosupresia” menționează că, în perioada martie 2022 – septembrie 2024, 107 pacienți au fost tratați la Academia Militară Medicală din Sankt Petersburg cu diagnosticul „infecție cu HIV”. În 2020, specialiștii militari au scris că „evaluarea incidenței reale a infecției cu HIV în rândul contingentelor armatei ruse nu a fost efectuată în etapa actuală. Există motive să se considere că aceasta se bazează pe cifrele subestimate ale înregistrării oficiale a cazurilor de îmbolnăvire”. În orice caz, și în 2024, medicii militari semnalează existența unor probleme în sistemul de înregistrare, diagnosticare și înregistrare a noilor cazuri de HIV în condițiile „operațiunii militare speciale”. De asemenea, s-a remarcat că cel puțin 2,2% din populația masculină de vârstă mobilizabilă ar putea fi infectată cu HIV (iar acest lucru seamănă deja cu o epidemie), , de aceea nu este de mirare că, în condițiile mobilizării parțiale, recrutării în masă a deținuților și campaniei de atragere a personalului militar sub contract, numărul militarilor a crescut semnificativ, iar odată cu acesta a crescut și numărul „bolilor” depistate, comentează consultantul internațional în prevenirea HIV, Alexei Lakhov. „Potrivit academicianului RAN Vadim Pokrovski, la începutul „SVO”, în timpul mobilizării și recrutării masive de militari, ar fi putut fi comise încălcări. O parte dintre recruți s-au înrolat fără testarea obligatorie pentru HIV, iar unii au prezentat la comitatele militare certificate medicale false. Expertul subliniază că statisticile mondiale pe mai mulți ani au clasificat întotdeauna militarii ca fiind un grup cu risc crescut de infectare cu diverse infecții. În timp de război, aceste riscuri cresc de câteva ori. – Conform datelor Programului Comun al Națiunilor Unite privind HIV/SIDA, în timp de pace, riscurile de îmbolnăvire cu infecții cu transmitere sexuală sunt de 2-5 ori mai mari în rândul militarilor decât în rândul populației civile. Iar în perioada conflictelor militare, această diferență poate crește de mai multe ori. Acest lucru poate fi asociat cu consumul comun de droguri injectabile, contactele homosexuale, contactele cu lucrătorii din industria sexului comercial, cumpărarea sau constrângerea populației civile la relații sexuale, infectarea prin instrumente medicale nesterile în condiții de teren. Academicianul Pokrovski menționează, de asemenea, că „militarii fac parte în prezent dintre categoriile cele mai înstărite ale populației, ceea ce crește riscul de infectare prin contacte sexuale comerciale, în special în timpul concediilor în zone de stațiune precum Soci”, notează Lakhov. Potrivit expertului, specificul serviciului militar oferă inițial o oportunitate unică de a educa militarii și de a organiza evenimente de masă pentru prevenirea HIV/SIDA „în condiții de disciplină și organizare ridicate”. Cu toate acestea, conform datelor statistice privind ritmul de creștere a infecțiilor în armata rusă, comandamentul Forțelor Armate ale Federației Ruse nu profită de această oportunitate. În general, situația HIV se îmbunătățește în întreaga lume, cu excepția Europei de Est. Rusia ocupă primul loc în Europa în ceea ce privește proporția persoanelor infectate cu HIV în populație (în 2023, în Rusia au fost depistate 54 927 de cazuri noi de îmbolnăvire, în comparație cu 2-3 mii de cazuri noi în Germania și Marea Britanie). Rusia este ultima țară mare din lume care continuă să insiste asupra interzicerii totale a terapiei de substituție pentru consumatorii de droguri (administrarea de metadonă mai puțin dăunătoare sub formă de comprimate sub control medical în locul injecțiilor cu opioide), scrie Centrul Carnegie. Acest lucru se face în ciuda datelor clare ale studiilor clinice și recomandărilor OMS, potrivit cărora astfel se poate reduce cel puțin efectele nocive asociate consumului de droguri, inclusiv răspândirea HIV. La fel de dăunătoare, în opinia experților, este și interdicția categorică a orelor de educație sexuală în școli, unde s-ar vorbi despre importanța respectării tuturor măsurilor de precauție la inițierea contactelor sexuale. Între timp, reprezentanții Bisericii Ortodoxe Ruse au început să organizeze cursuri pentru profesorii ruși despre educarea adolescenților, a descoperit „Verstka”. Cursul se numește „Lecții de viață: bazele spirituale și morale ale unei familii puternice”. Cursurile sunt susținute de angajați ai eparhiei Sankt Petersburg a Bisericii Ortodoxe Ruse – pedagogul-psiholog Liudmila Sushkevich și preotul Alexei Chernikov. Ei sfătuiesc să se discute cu adolescenții despre faptul că conviețuirea este o „relație imorală”, iar „sexul sigur este un mit”, deoarece „contracepția hormonală nu protejează în niciun fel împotriva HIV”, iar „prezervativele reduc transmiterea HIV doar cu 70%”. Fetele care poartă fuste mai sus de genunchi și topuri, în opinia preotului, sunt „victime” (predispuse să devină victime ale infracțiunilor). „Există un concept numit victimizare. Când o fată, fiind decentă, se poate mira că pe stradă se apropie de ea tineri cu intenția de a petrece o noapte distractivă”, explică el la seminar. „De fapt, ea arată nonverbal că nu are nimic împotrivă cu astfel de relații ușoare”. Între timp, în Rusia, cu fiecare an, devin din ce în ce mai puține datele deschise, scrie proiectul „Dacă să fim exacți”. În februarie 2023, Duma de Stat a permis guvernului să nu publice statistici – practica actuală a fost consacrată prin lege. Acest lucru dă deja primele roade: în special, proiectului „Zdravesurs” i s-a refuzat accesul la statisticile privind mortalitatea cauzată de HIV în Federația Rusă.