Viitorul preşedinte polonez Karol Nawrocki a transmis joi că vrea să-i facă viaţa mai mult decât dificilă premierului Donald Tusk, pe care l-a descris drept cel mai slab prim-ministru al ţării de la căderea Cortinei de fier, relatează dpa, citată de Agerpres.Nawrocki, un populist de dreapta, care urmează să-şi înceapă mandatul pe 6 august după ce l-a învins pe candidatul susţinut de Tusk într-un al doilea tur de scrutin foarte disputat în iunie, a declarat că nu exclude o întâlnire cu premierul polonez, potrivit agenţiei poloneze PAP, preluată de dpa. „Dar probabil nu va fi o surpriză pentru voi că nu mă grăbesc să-l întâlnesc pe prim-ministrul Donald Tusk, pe care îl consider de departe cel mai slab prim-ministru din 1989”, a adăugat el.Nawrocki a recunoscut totuşi că publicul polonez se aşteaptă ca şefii de stat şi de guvern să fie în contact pentru binele ţării.După căderea Cortinei de fier, Tadeusz Mazowiecki a devenit în 1989 primul prim-ministru necomunist al unei ţări est-europene după Al Doilea Război Mondial. Donald Tusk, în vârstă de 68 de ani, care a fost în trecut preşedinte al Consiliului European, a deţinut funcţia de şef al guvernului timp de nouă ani, fiind premierul cu cea mai mare vechime de până acum.Nawrocki, în vârstă de 42 de ani, care a discutat despre învestirea sa cu preşedintele Parlamentului, Szymon Holownia, a declarat că intenţionează să-şi implementeze rapid agenda politică după începerea mandatului, pe care se regăsesc şi reduceri de taxe.Între timp, preşedintele la final de mandat Andrzej Duda a numit miniştrii aleşi de Tusk în ultima remaniere guvernamentală.Tusk a dezvăluit miercuri noua componenţă a cabinetului, care are drept scop să resusciteze guvernul său de centru după ceea ce a catalogat drept „cutremurul politic” provocat de recentul scrutin prezidenţial.Preşedinţii polonezi au puterea de a-şi folosi dreptul de veto pentru a bloca legile, iar, în cazul lui Nawrocki, se anticipează că o va folosi chiar mai agresiv decât predecesorul său, Andrzej Duda.Preşedinţia lui Nawrocki ar putea marca o schimbare semnificativă atât în politica internă, cât şi în cea externă pentru statul membru UE şi NATO, notează dpa.