Un bărbat de 38 de ani încearcă în mod repetat să o forțeze pe soția lui să facă sex cu el în mijlocul nopții, dar nu își amintește nimic despre asta când se trezește dimineața. El suferă de sexsomnie, o tulburare rușinoasă despre care nimeni nu vrea să vorbească, dar care face parte din aceeași categorie cu somnambulismul, vorbitul în somn și terorile nocturne, potrivit CNN. O femeie căsătorită de aproximativ 25 de ani își smulge hainele de pe ea și se masturbează, dar nu își aduce aminte nimic când o trezește partenerul ei. Într-un alt caz, de mai bine de 10 ani, un bărbat de 31 de ani se masturbează în timpul somnului, uneori provocându-și răni în zona intimă. Rușinat de comportamentul său inconștient, el a evitat să aibă vreo relație timp de opt ani. Cu toate că ar putea părea că cei care suferă de aceste tulburări se comportă în acest fel în timp ce visează, multe parasomnii au loc atunci când creierul nu a intrat în starea de visare, potrivit lui Carlos Schneck, profesor și psihiatru la Centrul Medical al Comitatului Hennepin de la Universitatea din Minnesota. „Acestea sunt boli ale excitării”, a spus Schenck, care a studiat parasomniile de mai multe decenii. „Ele au loc de cele mai multe ori în timpul celei mai lente și profunde faze ale somnului, numită somnul delta. Este ca o alarmă sau declanșator care se activează în sistemul nervos central și ajungi de la subsol la acoperiș într-o clipă.” „Conștiința ta este profund adormită și nu ești în ton cu programul, dar corpul tău este activat”, a spus Schneck. „Asta este periculos pentru că atunci începi să umbli și să alergi și să faci tot felul de lucruri fără ca mintea ta să fie trează.” Sexsomnia este o tulburare greu de studiat pentru că oamenii nu își dau seama că suferă de așa ceva decât dacă ajung să își facă rău în vreun fel sau dacă persoana cu care împart patul le spune ce se întâmplă. Un studiu din 2010 a arătat că din cei 1.000 de adulți selectațiu din Norvegia, 7% au suferit de sexsomnie cel puțin o dată în viață, în timp ce 3% se confruntau în continuare cu această problemă. „Sunt unele persoane care desfășoară activități sexuale cu partnerul și nu este deranjant pentru niciunul dintre ei. Așa că este posibil ca acest lucru să fie consensual pentru unii”, a spus Jennifer Mundt, profesor asistent de medicina somnului, psihiatrie și științe comportamentale de la Școala de Medicină Feinberg a Universității Northwestern din Chicago. „Există cu siguranță cazuri în care este alarmant pentru partener și pentru persoana care o face, atunci când realizează ceea ce a făcut.” O femeie care era afectată de sexsomnie, în jur de două ori pe lună, începea să îl pipăie pe soțul ei în timpul nopții, însă, după ce începeau să facă sex, iar femeia se trezea din somn, aceasta îl acuza că a forțat-o. Alteori, femeia se masturba în timp ce striga numele altor bărbați, inclusiv a unui coleg de la serviciu, ceea ce l-a făcut pe soțul ei să creadă că femeia îl înșela cu această persoană. Totuși, partenerii persoanelor care suferă de aceste tulburări nu ar trebui să creadă automat că simptomele afecțiunii îi fac pe pacienți să dezvăluie secrete care se ascund în subconștientul lor, potrivit lui Schneck. „Mintea adormită funcționează foarte diferit de mintea trează”, a explicat Schneck. „Nu ești conștient când dormi, așa că nu poți ajunge la nicio concluzie corectă despre presupuse minciuni sau adevăruri în timpul somnului.” Timp de ani de zile, femeia a refuzat să îl creadă pe soțul ei când i-a explicat comportamentul acesteia în timpul nopții. A apelat totuși la tratament profesionist în 2015, după ce fiul ei de 9 ani a auzit-o scoțând gemete de natură sexuală în timpul somnului. „A fost oribil, oribil”, a spus Schneck. „Iar ceea ce este foarte îngrijorător pentru acești pacienți este că au amnezie totală. Partenerul de pat sau un membru al familiei le spune 'ai făcut asta, de ce ai făcut asta?' și apoi pacientul spune 'nu îmi aduc aminte nimic'. Așa că sunt foarte stânjeniți, plini de rușine, regrete și se simt complet mizerabil.” Unii oameni au ajuns să fie arestați din cauza comportamentului declanșat de sexsomnie. Nu există nicio cale de a prezice dacă vei suferi de parasomnie. Unii oameni care vorbesc în timpul somnului sau sunt somnambuli în timpul copilăriei dezvoltă sexsomnie sau alte parasomnii ca adulți, dar mulți alți nu fac acest lucru, potrivit lui Schneck. „Nu cunoaștem cauzele definitive, dar există o componentă genetică”, a spus Schneck. „Dacă ai cel puțin o rudă de gradul I cu parasomnie, sunt mai mari șansele să o ai și tu. Apoi, cu cât ai mai multe rude de gradul I sau II care au parasomnie, cu atât este mai mare riscul ca tulburarea să persiste ca adult sau să se repete.” Dacă ai apnee obstructivă în somn, o condiție în care respirația se oprește între 10 secunde și două minute de mai multe ori pe oră în fiecare noapte, sunt mai multe șanse să apară parasomnia. Lipsa de aer este cea care declanșează excitarea, de obicei la bărbați, care apoi declanșează comportamentul sexual în timpul somnului, potrivit lui Schneck. Cu toate că există medicamente pentru tratarea sexsomniei, acestea nu funcționează pentru toată lumea. Femeia de 41 de ani pe care a tratat-o Schneck, după ce fiul ei a auzit-o în timp ce dormea, avea un job foarte stresant și nu a scăpat de probleme decât după ce și-a dat demisia. A început să doarmă între șase și șapte ore pe noapte fără să mai sufere de sexsomnie. „Este foarte interesant pentru că mulți oameni stresați devin hiposexuali, își pierd apetitul pentru sex”, a spus Schneck. „Iar pentru alții, este exact opus. Deci nu există nicio regulă absolută 100%.” În timpul fazei 1 și 2 a somnului, corpul nostru începe să își scadă ritmurile. Apoi vine faza a treia, cu un somn profund și cu unde lente în care corpul se reface la nivel celular. Mișcarea rapidă a ochilor - somnul REM - are loc atunci când visăm. În această etapă finală, corpul devine paralizat așa încât să nu ne putem mișca în timpul visului și să ne rănim. Din moment ce fiecare ciclu de somn durează cam 90 de minute, cei mai mulți adulți au nevoie de șapte sau opt ore de somn relativ neîntrerupt pentru a se putea reface. În primul rând, lumea trebuie informată, ceea ce ajută cu reducerea anxietății și a stresului, potrivit lui Mundt. Apoi, „igiena somnului” este importantă: reducerea consumului de cafeină sau alcool, menținerea unui program de somn mai constant, păstrarea unei temperaturi mai reci în dormitor și eliminarea zgomotului din jur. Tehnicile de relaxare pot fi de ajutor, iar dacă nici acestea nu funcționează, se poate apela la hipnoză. Hipnoza clinică nu are nicio legătură cu ceea ce face un magician pe scenă. În schimb, este vorba despre încurajarea pacientului să intre într-o stare de visare cu ochii deschiși sau de transă. „Este ca și când mergi cu autobuzul și te uiți pe geam și nici nu vezi ce e în fața ta pentru că te-ai pierdut în gânduri”, a explicat Mundt. O stare de transă este utilă în tratamentul clinic pentru că oamenii sunt mai deschiși la idei noi, sugestii și imagini precum cele în care se imaginează dormind calm și pașnic pe toată durata nopții. „Într-un fel, este asemănător cu trăirea unui episod de parasomnie”, a spus Mundt. „Oamenii diferă în privința ușurinței cu care intră în transă, dar poate fi foarte, foarte eficient.”