George Enescu, un reper al muzicii universale
Update cu 4 ore în urmă
Timp de citire: 6 minute
Articol scris de: Elena Dumitrescu

George Enescu, un reper al muzicii universale
George Enescu, considerat unul dintre cei mai importanți compozitori români, rămâne o personalitate de referință în muzică, ale cărei opere depășesc granițele țării și timpul. Născut la 19 august 1881 în satul Liveni, județul Botoșani, el a fost un copil-minune, după cum îl alintau familia și cei apropiați. Încă din copilărie, Enescu a manifestat o sensibilitate aparte și a avut primul concert la vârsta de cinci ani, fiind remarcat pentru talentul său deosebit.
Tatăl său l-a dus la Viena, unde a urmat Conservatorul între anii 1888 și 1894, sub îndrumarea unor profesori renumiți, precum Siegmund Bachrich și Josef Hellmesberger Junior. La doar șapte ani, a fost admis ca elev extraordinar, beneficiind de programe speciale adaptate vârstei și talentului său. Mai târziu, între 1895 și 1899, a continuat studiile la Paris, unde l-a avut profesor pe Jules Massenet, iar în perioada respectivă și-a perfecționat tehnica și cunoștințele muzicale, notează digi24.ro.
Enescu a fost un muzician complet: compozitor, violonist, dirijor și pedagog. A fost recunoscut pentru interpretarea sa sensibilă, sobrietate și profunzime în execuție, însă cea mai valoroasă moștenire rămâne opera sa, un stil original în care împletește influențe romantice și moderne cu folclorul românesc. Debutul său ca compozitor a avut loc pe 6 februarie 1898, cu Suita simfonică "Poema Română", la Paris. În același an, a început să predea lecții și să susțină recitaluri de vioară în București, fiind apreciat și susținut de Regina Elisabeta.
Potrivit sursei, nume precum Georges Enescu și-a lăsat amprenta și în perioada Primului Război Mondial, rămânând în București, unde a dirijat pentru prima oară în România "Simfonia a IX-a" de Beethoven. În același timp, a înființat primul Concurs de compoziție care îi încuraja pe tinerii muzicieni să aspire la performanțe internaționale.
Opera "Oedip" este considerată una dintre cele mai emblematic reprezentări ale creației sale, fiind dedicată soției sale, Maria Tescanu Rosetti. Premieră a avut loc la Paris, pe 13 martie 1936, și a fost primită cu aplauze, rămânând până în ziua de azi una dintre cele mai apreciate opere ale sale, fiind inclusă și în Festivalul și Concursul Internațional "George Enescu" din București.
Celebrele "Rapsodii Române" (1901-1902), inspirate din muzica populară românească, reprezintă alte două dintre capodoperele sale. Prima prezintă un caracter exuberant și dansant, fiind foarte cunoscută pe plan internațional, în timp ce cea de-a doua are o tonalitate melancolică și profundă. În perioada 1916-1918, Enescu a compus "Simfonia a III-a", considerată una dintre cele mai valoroase lucrări ale secolului XX, remarcându-se prin monumentalitate și utilizarea corului în final.
Chiar și în ultimii ani de viață, Enescu a continuat să compună și să se manifeste artistic, lăsând o moștenire impresionantă în muzica de cameră și simfonică, precum "Cvartetul de coarde Nr. 2" sau "Simfonia de Cameră pentru doisprezece instrumente soliste". Potrivit digi24.ro, el și-a încheiat activitatea într-un mod discret, mutându-se în exil la Paris, unde a decedat în noaptea dintre 3 și 4 mai 1955, fiind înmormântat în cimitirul Pere-Lachaise din Paris.
Muzeul Național "George Enescu" și alte sediții din București, Sinaia și Tescani (Bacău) păstrează vie memoria și operele marelui muzician, prezentând publicului colecții și expoziții dedicate personalității sale și contribuției sale la muzica universală.