Asociația „Mișcarea pentru apărarea statutului procurorilor” (AMASP) a făcut o amplă analiză asupra sistemului judiciar și a identificat lipsurile cu care se confruntă procurorii, în contextul dezbaterii legate de creșterea vârstei de pensionare a magistraților și scăderea cumulului pensiei pentru procurori și judecători. „Inamicul numărul 1”, susțin procurorii, este legislația „incoerentă și impredictibilă” care oferă „cele mai multe drepturi” inculpaților. „Dincolo de percepții, judecăți grăbite și polemici televizate, sistemul judiciar trăiește într-o realitate mai puțin spectaculoasă: aceea a lipsurilor, a presiunii zilnice și a unui echilibru precar între vocație și epuizare”, potrivit unei analize publicate pe 4 august de AMASP. Procurorii consideră că sistemul de justiție este „un mecanism care scârțâie ca o roată veche” și au identificat mai multe lipsuri. În opinia procurorilor din cadrul AMASP, legislația din România este „incoerentă”, „impredictibilă”, conține zeci de mii de acte normative modificate des și „nenumărate legi care intră în vigoare peste noapte, fără claritate în aplicare”. În același timp, procurorii subliniază că „avem o legislație penală ce oferă cele mai multe drepturi pentru suspect/inculpat, drepturi reluate de mai multe ori pe parcursul unei cauze”. Totodată, aceștia mai menționează că legile din România „nu sunt adaptate și upgradate la realitățile prezentului” și dau ca exemplu articolele de Lege care vizează infracțiunile informatice. „Procedurile sunt lungi, greoaie, redundante și greu de aplicat, unele sunt reluate de mai multe ori pe parcursul aceleiași cauze și orice abatere ce nu are nicio influență reală asupra fondului cauzei, poate atrage o nulitate ce resetează tot traseul dosarului. Multe dintre dosarele complexe, cu mulți inculpați presupun mii de hârtii în sute de volume, făcute într-o anumită ordine”, au mai subliniat aceștia. În opinia AMASP, ar fi necesară simplificarea Codului de procedură penală și „introducerea unor formule clare, standardizate, verificate instituțional, care să elimine redundanțele”. Aceștia mai menționează că timpul este „inamicul numărul 2”. Procurorii explică faptul că toți magistrații de la parchete și instanțe sunt de serviciu („dacă sună telefonul, la orice oră din zi sau din noapte, trebuie să mergi la serviciu la fața locului”) câte o săptămână (mai mult dacă se lucrează la parchete sau instanțe mici). „Speța nouă, survenită în timpul serviciului, de obicei, speță dificilă și de impact, trebuie rezolvată rapid, iar făptuitorul trebuie să se transforme în inculpat propus spre arestare preventivă în 24 de ore, timp în care de la un apel telefonic trebuie să creezi un dosar cu toate probele utile pentru ca persoana să fie scoasă din societate și plasată într-o măsură preventivă”, potrivit AMASP. Setarile tale privind cookie-urile nu permit afisarea continutul din aceasta sectiune. Poti actualiza setarile modulelor coookie direct din browser sau de aici – e nevoie sa accepti cookie-urile social media Procurorii din AMASP au mai explicat pe larg care este relația pe care o au cu polițiștii și au evidențiat că „fără o relație funcțională” între cele două categorii, activitatea este „paralizată”. „La rândul lor, polițiștii au multe alte obligații administrative, plus o dublă subordonare, față de parchet și față de șeful ierarhic. Acesta este cel care trebuie să semneze orice hârtie ce pleacă din poliție către parchet, ceea ce atrage întârzieri și nici nu este justificat având în vedere că ancheta privește strict polițistul și procurorul de caz. De foarte mulți ani, am solicitat poliție judiciara în subordinea Ministerului Public, lucru care ar dinamiza și securiza anchetele enorm”, potrivit comunicatului AMASP. Procurorii mai cer criterii transparente și concrete pentru delegări, transferuri și detașări. În același timp, magistrații cer și informatizarea sistemului, pe care o consideră „insuficientă și inegală” și subliniază că dotările tehnice sunt „insuficiente și neperformante”. „În prezent, modalitatea de săvârșirea a infracțiunilor, cel puțin a unora, s-a rafinat foarte mult și este realizată cu instrumente sofisticate, care ar trebui să se găsească și la îndemâna anchetatorilor. Absența specializărilor practice duce la soluții neuniforme și întârzieri”, se mai arată în comunicatul citat. Procurorii mai reclamă volumul de muncă „disproporționat de alte state UE”, menționând că în alte state europene magistratul are ajutorul mai multor persoane pe care le coordonează, în timp ce în România lucrează doar cu un singur grefier. „Volumul de muncă se datorează și schemelor de personal rămase neschimbate din anii 2000. De asemenea, în prezent nu există nicio deschidere din partea celorlalte două puteri ale statului pentru a se discuta restructurarea sau desființarea instanțelor si parchetelor mici care preiau foarte puțini oameni și sunt de multe ori nefuncționale și neadaptate dinamicii actuale”, a mai arătat sursa citată. AMASP mai cere ca faptele penale săvârșite de magistrați să fie anchetate ca în trecut de DNA, numirile în marile funcții de conducere să fie bazate pe criterii meritorii și bine formulate, în urma unei selecții riguroase, și să existe o evaluare psihologică concretă (repetată pe parcursul carierei și care să includă mecanisme de prevenire a epuizării) la admiterea în magistratură.