1 Mai este Ziua internaţională a muncii, care reprezintă un omagiu adus muncitorilor şi mişcărilor muncitoreşti din întreaga lume pentru lupta lor istorică în vederea obţinerii unor drepturi sociale şi economice. În România, 1 Mai a devenit o sărbătoare a relaxării. Românii merg fie la mare, fie la tradiționalul grătar cu mici. În secolul al XIX-lea, la apogeul Revoluţiei industriale, mii de bărbaţi, femei şi copii mureau în fiecare an din cauza condiţiilor rele de muncă şi a orelor lungi de lucru. Muncitorii erau exploataţi la maximum, fiind obligaţi să muncească până la 15 ore pe zi, fără o plată adecvată şi în condiţii de siguranţă. De asemenea, nu era ceva neobişnuit ca minorii să presteze o muncă grea în condiţii dificile pentru un salariu minuscul. În 1864, Asociaţia Internaţională a Muncitorilor (IWA) din Londra s-a format cu intenţia de a lupta pentru drepturile muncitorilor. Convingerea lor era că angajaţii ar trebui să lucreze în condiţii sigure, având un salariu mai bun şi în cadrul unui program de lucru prestabilit. În 1871, muncitorii din Franţa au fost inspiraţi de activitatea Asociaţiei Internaţionale a Muncitorilor şi i-au urmat exemplul, pornind propria lor mişcare muncitorească, potrivit https://nationaldaycalendar.com/, citată de Agerpres. În încercarea de a pune capăt acestor condiţii inumane de muncă, Federaţia Organizaţiilor Meşteşugăreşti şi a Uniunilor Sindicale (mai târziu, Federaţia Americană a Muncii) a ţinut o convenţie la Chicago în 1884. Federaţia a proclamat faptul că „opt ore vor constitui o zi legală de muncă de la 1 mai 1886 şi după această dată”. În anul următor, „Knights of Labor” - pe atunci cea mai mare organizaţie a muncitorilor din America, constituită ca o societate secretă a croitorilor în Philadelphia, în 1869 - au susţinut proclamaţia, ambele organizaţii încurajând muncitorii să facă grevă şi să protesteze, se arată pe https://www.history.com/. Muncitori de pe tot cuprinsul Statelor Unite au organizat manifestaţii în ziua de 1 mai 1886, pentru a-şi susţine cauza. Cea mai mare demonstraţie a avut loc la Chicago, unde au participat aproximativ 90.000 de muncitori, dintre care circa 40.000 erau în grevă. Însă, trei zile mai târziu, în Piaţa Haymarket din Chicago, unde numărul greviştilor ajunsese la peste 65.000, lucrurile au escaladat şi poliţia a intervenit cu brutalitate. S-au înregistrat morţi şi răniţi. La 20 iulie 1889, cu prilejul primului Congres al Internaţionalei a II-a, întrunit la Paris, s-a stabilit ca la data de 1 mai să fie sărbătorită Ziua internaţională a muncii, cu acest prilej fiind organizate demonstraţii pentru a marca evenimentele tragice de la Chicago, dar şi de a determina autorităţile să accepte ziua de lucru de opt ore, se arată pe https://maitron.fr/. Între 1890 şi 1891 au avut loc manifestaţii în SUA, în mai multe ţări europene dar şi în Chile, Peru, Cuba, potrivit https://journals.co.za/. Ziua internaţională a muncii a fost recunoscută drept un eveniment anual, oficial, la cel de-al doilea Congres al Internaţionalei a II-a din 1891, de la Bruxelles, potrivit https://libcom.org/. SUA şi Canada marchează Ziua Muncii, în prima zi din luna septembrie. După greva Pullman din 1894, preşedintele Grover Cleveland a mutat oficial marcarea zilei muncii pentru prima zi de luni a lunii septembrie, rupând în mod intenţionat legăturile cu sărbătoarea internaţională a muncitorilor de teama constituirii unui sprijin pentru comunism şi alte cauze radicale. Preşedintele Dwight D. Eisenhower a încercat să reinventeze ziua de 1 Mai în 1958, îndepărtând-o şi mai mult de amintirile revoltei din Piaţa Haymarket, declarând că 1 Mai este „Ziua Legii”, sărbătorind importanţa legii în crearea Statelor Unite, conform https://journals.co.za/. Alte ţări, precum Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord şi Republica Irlanda dedică prima zi de luni din luna mai acestei zile. În Australia, fiecare stat are o zi a muncii pe care o sărbătoreşte în prima sau în a doua zi de luni a lunilor martie, mai sau octombrie. Noua Zeelandă marchează Ziua Muncii în cea de-a patra zi de luni din octombrie. Ziua de 1 Mai este zi nelucrătoare în cele mai multe state, între care şi România. În ţara noastră sărbătoarea a fost comemorată trecător încă din perioada lui Carol I, dar evenimentul a fost asimilat de cultura românească în perioada comunistă. Sovieticii au îmbrăţişat cu drag sărbătoarea considerând că „se opune filozofiei capitaliste americane” şi au impus-o în URSS şi în blocul comunist din Est. În România, în perioada comunistă aveau loc evenimnete propagandistice ale regimului cu manifestaţii de amploare pe străzi şi stadioane. După decembrie 1989, sărbătoarea a rămas în mentalul colectiv, dar s-a renunţat la manifestaţii şi s-a preferat mersul la iarbă verd, la grătar, sau la mare.